Desteptatorul telefonului ma trezeste ca de obicei, in mijlocul unui vis pe care binenteles nu mi-l mai amintesc; in orice caz, era placut – o gradina, prieteni, o fata sau doar verdele unui stadion… Imi clatesc fata cu putina apa si ochii cu imaginea zilei – azi avem meci de cupa cu Dinamo! Un mic dejun decent, intalnirea la ora 8 cu ceilalti colegi si drumul pana la locatia desfasurarii conferintei. Incepe…Relaxat ca pot sa vad partida Craiovei in acest orasel, intre Koln si Bonn, degust fiecare pasa a lui Stoica, driblingurile lui Wobay sau atmosfera incredibila …

Pentru cei minim 22 de euro platiti, spectatorul (nu neaparat suporterul) are o gama larga de oportunitati. Din cei aproape 12 milioane de locuitori ai metropolei, nu e foarte dificil sa gasesti 80.000 de cumparatori de bilete, chiar daca, toti sunt constienti ca pentru nationala lor, mai rau decat in perioada Domenech nu se poate. Fotbalul aici e o afacere profitabila si nu-si poate permite nimeni sa nu profite de pe urma reprezentativei unui popor atat de mare. Gata, intra jucatorii: „Desteapta-te romane…”

In vara lui 2005, in bezna ce se vedea la capatul unui tunel ce marca sfarsitul unei vieti pe alocuri luminoase, Universitatea Craiova era preluata de Adrian Mititelu. Se anunta un proiect bazat pe talente locale, tineri crescuti cu mandria de a apara culorile alb-albastre in sange. Acum 5 ani se anunta un proiect interesant si, in vidul de solutii, era vazut ca singurul viabil, nu foarte costisitor, dar care, in lipsa banilor sa compenseze prin ambitie.

Cu plamanii revigorati de oxigenul celor 6 punte din ultimele doua meciuri cu Astra si Vaslui, Craiova aborda mai linistita intalnirea cu detinatoarea titlului, Unirea Urziceni si se vedea deja scapata de grijile unui final de sezon complicat pentru mai multe echipe din subsolul clasamentului. In ciuda absentelor a trei piese grele din angrenajul defensiv – Lung, Iliev si Dilevski, declaratiile foarte optimiste cu care ne-au obisnuit oficialii Universitatii dupa doua victorii consecutive anticipau o victorie impotriva unei formatii experimentate si foarte omogene, trecuta in acest sezon prin dispute impotriva unor echipe de talie, gen Sevilla, Stuttgart si Liverpool.

Universitatea a castigat la Vaslui inca 3 puncte foarte importante intr-o deplasare in care si un rezultat de egalitate era bine-venit. Practicand un joc defensiv aproape fara cusur, intr-o asezare 4-4-2 si de data asta cu o surpriza (titularizarea lui Barbu la mijloc, langa Dilevski), cu un pressing ce incepea inca de la atacantii Dina si Piturca, cu o atentie si organizare sporita la fazele fixe si, de ce nu, cu putina sansa , Stiinta ne-a familiarizat deja cu partitura sigurantei in aparare si a contra-atacului venit de nicaieri.Dincolo de aceasta victorie extrem de pretioasa, va propun o analiza a celor 11 etape scurse din acest retur, avandu-l pe banca tehnica pe Mark Wotte. (…)

Venit in pauza de iarna sa revitalizeze un organism muribund, tehnicianul olandez si-a analizat resursele. Gasind punctul slab in defensiva ce irosea cu nonsalanta tot rodul adus de atac, s-a pus pe lucru. In plus, ca si cand problemele existente nu erau suficiente, a trebuit sa faca fata si provocarii reducerii bugetului si deci a despartirii de unii jucatori cu experienta, lideri ai trupei care a adus momente de satisfactie suporterilor, in sezoanele precedente. (…)

Este cert ca, pe langa absentele deja clasice de acum (Fl. Costea, Dananae), in meciul de sambata impotriva banatenilor, vor lipsii Lung, Prepelita si Dina. La fel de evident este ca Merlier va fi folosit intre buturi, precum si alcatuirea liniei defensiva care incepe sa treaca peste perioada rodajului: Barboianu, Gaman, Iliev, Balace. Ramane sa descoperim optiunile liniei mediane si a atacului.

Atingem butoanele tastaturii, deschidem televizoarele, vedem formula de start. 4-4-2, cu deja clasica linie de fundasi, Barboianu, Gaman, Iliev, Balace. La mijloc, Gangioveanu pe dreapta, Prepelita si Spase centrali si Ologu, in stanga; atacul ramane incredintat celor doi Mihai. De ce tocmai Ologu?

Incepe… vedem doua goluri in poarta Lung-ita de pumnii nostri stransi. Aproape goluri, arbitrajul e excelent in cartierul acesta din Bucuresti pana acum (la cum ne-am obisnuit in ultima vreme…). Baietii alearga, partitura pare inchegata si totusi supla. Cand ai armasari pur-sange, iti permiti flexibilitatea, chiar si defensiva…